Întoarcerea fiului risipitor ilustrează o parabolă din Evanghelia lui Luca. Dincolo de întâlnirea tatălui cu fiul risipitor ce are loc în prim plan, Licinio ne introduce în atmosfera unei curţi nobiliare veneţiene din prima jumătate a secolului XVI, acţiunea inserându-se într-un amplu peisaj al cărui orizont înalt se situează aproape de limita superioară a tabloului.
Hainele curtenilor, pasărea flamingo, prezenţa pajului nubian, slujitorii care anunţă lumii cu surle şi trâmbiţe vestea cea bună de pe terasa vilei sunt tot atâtea indicii ale statutului nobiliar al familiei.
Amploarea naraţiunii, susţinută de desfăşurarea spaţială, este punctată cromatic de contrastul complementarelor roşu-verde. Printre culorile utilizate de pictor se numără şi albastrul. Pigmentul de bază, obţinut prin măcinarea bucăţilor de lapislazuli, o piatră semipreţioasă adusă din Orientul Mijlociu, făceau din această culoare una dintre cele mai scumpe.
