Colecţia Marcu Beza – Hortensia şi Vasile G. Beza
Scriitor şi critic literar, istoric şi diplomat, Marcu Beza, de obârşie aromână, s-a născut la Salonic în 1882. Între anii 1931-1939, Marcu Beza a fost consul general al României la Ierusalim, perioadă în care întreprinde lungi călătorii în ţări din sud-estul Europei, nord-estul Africii şi Asia Mică, şi face susţinute cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu ţările din Balcani şi Orientul Apropiat. S-a stins din viaţă în 1949, iar colecţia sa a fost donată statului, fiind deschisă pentru public începând din 1972.
Colecţia reflectă preocupările şi călătoriile acestui diplomat dedicat şi cercetărilor istorice şi etnografice, incluzând obiecte de o mare diversitate atât în privinţa genurilor - argintărie, textile, manuscrise, acuarele, gravuri -, cât şi a culturilor din care acestea provin şi a stilurilor pe care le ilustrează. Colecţia este totuşi unitară din punct de vedere “geografic”, în sensul că sursa ei principală a constituit-o bogata arie culturală a Levantului. Principalul punct de atracţie al Colecţiei Marcu Beza este aşa-numita “cameră arabă”, reconstituită iniţial în locuinţa colecţionarului. În pofida varietăţii foarte mari a obiectelor, a provenienţei lor diverse şi uneori a diferenţelor de valoare, atmosfera acestei camere este foarte evocatoare.
Colecţia, una dintre cele mai importante şi interesante din punct de vedere artistic şi documentar, cuprinde şi alte obiecte de artă islamică, printre care se remarcă miniaturile şi picturile persane pe fildeş, lemn sau carton, datând din secolul al XIX-lea. Marcu Beza a fost interesat şi de arta populară macedoneană, ceea ce explică prezenţa în colecţia sa a unor frumoase piese vestimentare din catifea cu broderii şi aplicaţii, podoabe din metal bătut, filigrant şi încrustat, care vădesc gustul pentru preţios al creatorilor populari.
|
Siria Divan şi panou decorativ |
Covor de rugăciune |