Colecţia fraţii Béatrice şi Hrandt Avakian

Fraţii Béatrice şi Hrandt Avakian şi-au alcătuit colecţiile independent, manifestând însă o predilecţie comună pentru arta orientală, explicabilă poate şi prin obârşia familiei, originară din Siria. Adunate cu mari sacrificii, acestea au fost îngemănate într-un ansamblu complex de artă naţională, europeană şi orientală, în cadrul căruia dominante sînt, atît prin numărul cît şi prin valoarea lor, piesele de artă extrem-orientală.

Hrandt Avakian (1900-1990) s-a născut la Alep (Siria), a emigrat la Balcic (1920) unde îşi deschide o prăvălie de pensule, vopsele şi sticlărie. Pătrunde în mediile artistice ale oraşului şi câştigă prietenia unor creatori precum Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Cecilia Cuţescu-Stork, care-l vor stimula să-şi cultive înzestrarea pentru pictură. Abandonează micul lui negoţ şi se dedică artelor plastice. Se iniţiază în tehnicile restaurării sub îndrumarea lui Alexandru Satmari, începe să picteze şi participă la diverse expoziţii de grup (1922-1925). Se stabileşte la Bucureşti (1929), unde studiază desenul şi pictura cu Jean Al. Steriadi; expune la saloanele oficiale. Îşi aprofundează, în acelaşi timp, specializarea în restaurare; va lucra, de altfel, din 1949 pînă în 1960, ca restaurator la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.

În structura donaţiei, unitară prin dominantele ei, aportul celor doi colecţionari atestă înclinaţiile predilecte ale fiecăruia. Béatrice Avakian (1905-1996) a fost pasionată de giuvaergerie, miniaturi de lemn şi fildeş, broderie, cristaluri de Boemia, pictură, în timp ce Hrandt Avakian era atras de mici statuete din bronz, piese arheologice, sticlărie romană, textile şi ceramică. Un punct de atracţie al colecţiei îl constituie ansamblul de sculptură mică japoneză, care cuprinde netsuke-uri (piese miniaturale din fildeş şi lemn) şi inrõ-uri (mici cutii compartimentate pentru medicamente, lăcuite şi pictate) din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Un dulap lucrat în Coreea în secolul al XIX-lea, decorat cu o delicată dantelărie în sidef, atrage atenţia vizitatorului. Unice în colecţiile de artă bucureştene, prin raritatea reprezentărilor iconografice, sunt sculpturile lamaiste în bronz aurit din timpul Dinastiei Qing (1644-1911). Arta textilelor este ilustrată prin covoare de rugăciune turceşti (Ghiordes şi Kula) şi caucaziene din veacurile XVI-XIX, un spectaculos valtrap de cal lucrat în tehnica sumak în secolul al XIX-lea, broderii de Bursa, de Bukhara şi şaluri de Caşmir din secolul al XIX-lea.

Arta metalelor preţioase ocupă un loc aparte în cadrul colecţiei. Pocale, casete şi oglinzi turceşti, precum şi piese de argintărie lucrate în ateliere din Viena, Paris, Moscova, Londra, Augsburg, Sibiu aduc mărturii despre fastul oriental sau despre confortul occidental. Deopotrivă de relevante sunt şi bijuteriile executate în argint, emailuri policrome, cu perle, pietre preţioase sau semipreţioase.

O altă atracţie constantă pentru colecţionari a constituit-o ceramica, reprezentată în colecţie prin piese elene şi romane din secolele I-IV, precum şi vase şi plăci persane realizate în veacurile XIII-XIX.

Icoanele pe lemn, provenind din spaţiul românesc sau din Grecia şi Rusia, unele dintre acestea cu ferecături din argint, şi icoanele pe sticlă se cer semnalate în mod deosebit. Colecţia este completată de lucrări de pictură şi grafică ale unor artişti precum Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Lucian Grigorescu. Această secţiune este întregită de un apreciabil număr de creaţii originale ale lui Hrandt Avakian, artist cu înclinaţie specială pentru peisaj.

Atelier oriental
Păun

Tibet
Buddha

Ansamblu, saluri

Ansamblu extrem oriental