Istoricul clădirii
Tur virtual









PERSONAL AUTORIZAT
Utilizator:

Parola:

 

Istoricul clădirii






1837 - Domnitorul Alexandru Ghica transformă în palat de ceremonie casa construită în 1820 de Dinicu Golescu pe Podul Mogoşoaiei, pe locul ocupat acum de aripa de sud a clădirii muzeului.

1859-1866 - Clădirea, modestă ca dimensiuni şi aspect, continuă să îndeplinească rolul de palat domnesc, fiind locuită de Alexandru Ioan Cuza.

1866 (10 mai) - Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general şi membru al Locotenenţei Domneşti, conduce şi instalează în această casă pe principele Carol de Hohenzollern, care o va modifica, amplificînd-o substanţial în timpul domniei sale (1866-1881; 1881-1914)

1882 - Palatul regal din Bucureşti beneficiază de prima instalaţie de iluminat electrică.

1882-1906 – Carol I îi angajează succesiv pe arhitecţii Paul Gottereau (1882-1885) şi Karel Liman (care colaborase şi la construirea castelului Peleş) pentru lucrări de extindere a palatului; pînă în 1906, palatul capătă o dispunere spaţială asemănătoare cu cea actuală.

1914 – Regele Carol I moare, lăsând în testamentul său dispoziţii speciale privind palatul şi colecţia sa de artă: "... Sper că apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziţia sa. [...] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României."

1926 (6/7 decembrie) – Cu puţin timp înainte de moartea regelui Ferdinand, etajul superior al părţii centrale a palatului regal este distrus de un incendiu. La indicaţiile reginei Maria, arhitecţii N.N. Nenciulescu şi Karel Liman întocmesc planurile de refacere a palatului.

1930-1937 – Carol II iniţiază lucrări de reconstrucţie şi amplificare a palatului, apelând la arhitectul Arthur Lorentz; se încheie lucrările de refacere a corpului central al palatului; este demolată vechea casa a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a palatului, numită Kretzulescu datorită apropierii de biserica omonimă, scop pentru care este reangajat arhitectul N.N. Nenciulescu, el fiind responsabil de aspectul actual al clădirii; acest nou corp al palatului include pentru prima oară spaţii destinate unei expuneri muzeale, pentru prezentarea colecţiei de artă a Coroanei României.

1938-1940 - Sunt întocmite planurile pentru o nouă aripă a palatului, în partea de nord, înspre strada Ştirbei Vodă, care va fi finalizată în doi ani.

1944 – Această aripă este distrusă parţial în timpul bombardamentului din aprilie.

1948 - Prin hotărârea Consiliului de Miniştri, palatul regal din Calea Victoriei (cu excepţia sălilor de recepţie) trece în administrarea şi folosinţa Ministerului Artelor şi Informaţiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu naţional de artă. Sălile de recepţie din corpul central sunt atribuite Consiliului de Miniştri (devenit apoi Consiliul de Stat).




1950 – este inaugurată prima galerie a muzeului, cea de de artă naţională; în anii următori vor fi inaugurate succesiv galeria de artă universală şi cea de artă veche românească.

Muzeul va funcţiona neîntrerupt pînă în 1989.
1989 – În timpul evenimentelor din decembrie, clădirea este distrusă şi avariată în proporţie de 80% , peste 1000 de lucrări fiind şi ele degradate sau distruse.

1990 – Printr-o hotărîre de guvern, întreaga clădire a fostului palat regal este atribuită Muzeului Naţional de Artă al României.

1990 - 2000 – Muzeul este închis pentru ample lucrări de renovare şi reamenajare, interval în care, pentru a-şi valorifica patrimoniul, organizează numai expoziţii temporare, atât la sediul său cât şi în străinătate.

Începînd cu luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească Modernă (martie 2001) şi Galeria de Artă Veche Românească (aprilie 2002).