Cele peste 8794 de picturi şi mai mult de 2118 de sculpturi care alcătuiesc patrimoniul Galeriei de Artă Românească Modernă constituie cea mai cuprinzătoare şi mai valoroasă colecţie de acest fel din ţară.
Acest patrimoniu a sporit paralel cu evoluţia artei româneşti moderne, dacă ţinem seama că prima colecţie de lucrări de artă naţională, adăpostită la colegiul Sfîntul Sava din Bucureşti, s-a constitut în anul 1834. Aceasta avea să devină în 1864 Pinacoteca Statului, principalul furnizor al actualei galerii. Acestui fond valoros îndeosebi pentru creaţii din prima jumătate a secolului al XIX-lea i s-au adăugat piese reprezentative din patrimoniul muzeelor Anastase Simu, Toma Stelian, Kalinderu, Al. Saint-Georges; lucrări importante provin de asemenea de la Pinacoteca Municipiului Bucureşti, Banca Naţională, Eforia Spitalelor Civile, Academia Română, precum şi din colecţia Coroanei României.
Înfiinţată în 1948, şi inaugurată oficial în mai 1950, Galeria Naţională şi-a îmbogăţit colecţia prin donaţii şi achiziţii. A putut fi vizitată neîntrerupt pînă în decembrie 1989. După această dată, care a marcat căderea regimului comunist din România, clădirea palatului fiind grav avariată, muzeul a fost închis pentru renovare şi reamenajare.
Redeschisă publicului în martie 2001, actuala expunere a Galeriei cuprinde aproximativ 736 de lucrări expuse în aripa Ştirbei a fostului Palat Regal, la etajul doi. Concepţia expunerii urmăreşte cronologic tendinţele artistice autohtone, descriind traseul artei româneşti în ultimele două secole, de la începutul secolului al XIX-lea - ilustrat prin desprinderea de arta bisericeascã - la epoca marilor clasici ai artei româneşti (Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea) şi până la arta contemporană.
Noua concepţie muzeografică pune accentul pe originalitatea şi spiritul de sinteză specifice marilor creatori, fără a neglija recuperarea unor mici maeştri care completează prin inedit tabloul vieţii artistice româneşti.